“Restanta” de la fondul de reparatii

Nu, nu este vorba de “sume datorate” la fondul de reparatii ci de “restanta” la fondul de reparatii.

Acum sa explicam: ca orice fond, fondul de reparatii se constituie din incasarile membrilor pentru a se acoperi anumite reparatii sau amenajari viitoare. Ideea e ca nu te poti apuca de o reparatie pana ce nu ai niste bani stransi pentru asta. Ei bine, am convenit cu membrii asoceatiei sa schimbam una-alta, sa zugravim, etc drept pentru care ar fi bine sa incepem sa adunam bani in fondul de reparatii. Am comunicat asta administratoarei, cum ca ar fi bine sa adune lunar cate 50 lei de apartament pana cand se ajunge la o uniformizare a sumelor din fondul de reparatii pentru fiecare apartament si pana cand se atinge o suma din care sa putem incepe sa facem reparatiile. Ce a inteles ea din asta?

in prima luna nimic. Vine la incasari, noi stam cu banii intinsi, ea “nu are chitantier”. Ok zic, dar luna viitoare sa aduceti neaparat chitantierul (mi se pare normal sa scrii chitante in momentul in care primesti banii, nu inainte)

luna a 2-a: apare pe foaia de cheltuieli curent in rubrica “Fond reparatii” cate o suma de 5 lei, 2.5 lei etc (deci mizilicuri) sub forma de “uniformizare” a sumelor pe care le au diferitele apartamente, astfel incat sa aiba toti fabuloasa suma de 20 de lei in fondul de reparatii. Bineinteles, sumele au fost incluse in totalul de plata pe luna curenta, nu s-a taiat chitanta separata pentru sumele aferente fondului de reparatie. Dupa alte “insistente” a inceput sa incaseze si sumele de 50 in lunile urmatoare. Insa, conform bunului sau obicei, a scris in avans toate chitantele pentru fondul de reparatii, cate 5 chitante a 50 lei pentru fiecare apartament. Cine platea primea chitanta, ceilalti erau trecuti lunar la rubrica “restante fond reparatii”, spre marea uimire a lor.

Am intrebat-o la un moment dat daca nu i se pare ciudat sa existe restantieri la fondul de reparatii. Doar e un fond, ala se aduna cand sunt bani, nu e ceva obligatoriu ca sa existe restantieri. “Pai nu asa mi-ati spus? Sa incasez lunar 50 lei?” “Ba da” am spus eu, “v-am rugat sa incasati cate 50 lei pe luna de la cei care pot sa dea, nu sa treceti restantieri la fondul de reparatii”

Dupa 4 luni in care unii au platit la fond, altii nu, vine exasperata sa-mi spuna ca “stiti cati au restante la fond?” Eu: “Nu stiu, insa e clar ca acele chitante pe care le-ati scris in avans e posibil sa nu le mai incasati anul asta sau chiar deloc. De ce nu vreti sa ma ascultati si sa le scrieti doar cand le incasati?” Alministratia: “Nu stau eu sa scriu chitante la incasare.” WTF? Dar cand? Acasa la caldurica?

Buuuun, a venit si vremea cand s-au adunat ceva meleoane si puteam sa ne gandim la schimbatul usilor de acces care erau praf. Ii zic: “va rog sa imi trimiteti o situatie cu sumele incasate de la asociatie, cu data incasarii si sumele incasate, sa fac o situatie pe apartamente.” Da, da - zice alministratia. Data viitoare va aduc. Normal, ca data viitoare a uitat sa aduca. Atunci i-am dat mura-n-gura un tabel gata trasat pe o coala A4 in care i-am spus ce si cum sa treaca. L-a adus dupa o luna. Dupa alte 2 luni i-am cerut din nou, sa treaca pe o foaie in acelasi format ca si mai inainte, sumele incasate ulterior datei in care mi-a trimis situatia, sa aduc la zi sumele pe apartamente. De data asta s-a gandit ca e prea banal sa imi trimita simplu ceea ce a incasat si a trimis un cerceaf de coala a3 cu apartamente, sume, date, bani depusi la banca desi nu erau inca incasati, sume ramase la ea acasa, si corectii de sume pe care nu le-am inteles nici pana in ziua de azi. Am sunat-o la tel sa ma lamureasca ce a putut sa scrie acolo… Povestea la telefon nu a dus nicaieri si i-am sugerat sa trimita o situatie clara si simpla cu sumele incasate. Nu a fost de acord, ea sustinea ca ceea ce a trimis e bun. Dupa alt telefon, mi-am dat seama ca sumele respective reprezentau chitantele pe care ea le mai avea acasa, deci neincasate. Ca un fel de situatie a rau platnicilor la fondul de reparatii. Adica exact ce nu i-am cerut. Ca sa nu faca ceva ca lumea, a inventat o noua metoda de a complica lucrurile simple. De fapt, pentru a le baga in ceata complet si pe cele pe care am reusit cu greu sa le dezleg si sa le aduc pe fagasul normal.

Timeout & here we go again

Bah, deci femeia asta e imposibila.

A fost o scurta perioada de time-out. Cica fiica-sa a avut probleme medicale grave, deci un motiv foarte bun sa ii trecem cu vederea apucaturile si cretinismele ei dintotdeauna.  Acum, in prag de sarbatori s-a gandit ca e mai bine sa isi arunce din nou veninul catre toti cei cu care are ceva de impartit, ca urmare a urat tuturor membrilor asoceatiei traditionalul “Sa nu v-ajute D-zeu”

Bun, dar de ce s-a ajuns din nou la asa ceva? Pai pentru ca nu vine la timp la incasari, pentru ca nu stie sa dea restul in bani noi, pentru ca nu suporta sa i se spuna ca greseste, pentru ca ea stie mai bine si ceilalti sunt fraierii ei. Pentru ca nu recunoaste nimic si arunca jigniri si insinuari in stanga si dreapta. Atunci de ce sa o mai menajezi? De ce sa iti fie mila de ea? Cu prima ocazie zboara din postul de administrator. Nu inainte de a clarifica situatia fondului de rulment pe care il detine doar pe hartie.

alministratia si stampila asoceatiei

Stampila asoceatiei, pe cat de nesemnificativa ar parea pe atat de mult scandal a reusit sa provoace.

De fiecare data cand cineva avea nevoie de stampila asoceatiei pentru actele necesare contractului de vanzare-cumparare izbucnea cate un scandal. Stampila era pazita cu strasnicie si nu era adusa la timp, sau era adusa dupa multe insistente si/sau amenintari.

Am trecut si eu prin asta. Cand am cumparat apartamentul, vechiul proprietar avea nevoie de stampila. Aceasta era acasa la alministratie, care nu locuieste in imobil, nici macar in acelasi cartier. Telefoane, intalniri programate si reprogramate, pentru a se ajunge in situatia ca a 2-a zi sa fie nevoie de actul stampilat si stampila nicaieri. Nervi, vizite la domiciliul alministratiei, injuraturi prin interfon si zero rezultate.

Apoi cand am avut nevoie de aprobarea asoceatiei pentru debransare, la fel: nervi cu stampila, telefoane de amenintari schimbate cu alministratia, care s-a substituit in acea vreme comitetului executiv al asoceatiei, adica ea era totul, un fel de mini-zeu al asocatiei, desi nu avea nici macar 0.001% in proprietate din patrimoniul asoceatiei. Totusi, totul depindea de ea, de dispozitia ei de a semna si stampila orice act de care aveau nevoie membrii asoceatiei, asa sa stie toti cine e stapanul.

Totul a culminat cu mutarea din asoceatie a unui membru care nu putea suporta comportamentul ei de stapana absoluta. Alministratia a fost instiintata din timp si de mai multe ori despre nevoia de a aduce stampila la asoceatie pentru a putea fi finalizata tranzactia imobiliara prin care membrul asoceatiei vindea apartamentul. Coco, sa-i spunem asa acestui membru, a asteptat alminsitratia care trebuia sa vina la incasari in acea zi. A intrebat-o daca are stampila. NU o am, si nu o sa o aduc cand imi poruncesti dumneata! a fost raspunsul intepat al alministratiei. Numai ca de data asta si-a gasit nasul. Coco a inceput sa injure si sa tranteasca scaune prin casa de nervi si i-a spus ca ar face bine sa mearga imediat dupa stampila daca vrea sa ii fie bine, altfel va fi de rau. Nu stiu ce s-a intamplat, fapt e ca m-am trezit cu alministratia la usa shocata si deabia murmurand ceva, spunandu-mi ca a fost lovita in cap de catre individ. Eu am intrebat-o la modul cel mai serios daca e nevoie sa chem politia sau salvarea. Rapunsul ei a fost clar: nu, nu e nevoie. Sun-o pe fata mea spune-i ca am fost batuta si sa vina dupa mine cu stampila.

Eu totusi am incercat sa ma conving ca a fost intr-adevar asa cum a spus ea, adica ca a fost batuta sau lovita in cap asa cum a sustinut si cum a incercat sa ma convinga ea pe mine. Nu m-a convins. L-am intrebat pe Coco: mai omule, ai lovit-o? El: nu am lovit-o desi tare as fi vrut. Cum sa lovesc o batrana, esti normal? Am vrut sa chem televiziunea sa o filmeze naibii ce fel de om e si cum se poarta cu membrii unei asociatii care o platesc din banii lor pentru a beneficia de niste servicii…

M-am oferit sa o duc eu acasa dupa stampila. Raspunsul ei m-a surprins: NU, merg eu singura. Ce ciudat, cine ar fi refuzat o cursa gratis intre cartiere? Pana la urma a fost mai bun un chirias din alt apartament care a fost suficient de calificat pentru a o duce pana acasa si a o aduce inapoi cu stampila.

Deabia mai tarziu m-am prins ca de fapt nu voia sa ii fie aflat domiciliul. WTF? adica de ce sa nu stie nici macar presedintele asoceatiei unde e domiciliul alministratiei? Ce motive ar avea? Poate ca sa nu primeasca acasa instiintari din partea asoceatiei? Sau sa nu ii fie gasita urma? ce om trebuie sa fii ca sa faci asa ceva? Unii stiau ca are domiciliul in complet alt cartier…

alministratia a fost demisa, traiasca alministratia!

Cum a inceput totul?

Alministratia vine la incasari cand are ea drum prin zona. Nu se stie niciodata cu precizie data si ora. Odata am auzit de la ea ca vine asa pentru ca sa ii prinda acasa pe proprietarii care altfel nu ar vrea sa isi plateasca cheltuielile. Aiurea, nu s-a prea intamplat sa fuga careva de ea ca sa nu plateasca. Restantele se faceau din cauza ca ea nu venea niciodata la ora la care o astepta asoceatia si cum fiecare are trebi de rezolvat, nu-ti poti permite sa astepti efectiv 5 ore din zi sa apara alministratia si sa iti incaseze cheltuielile. Odata ajunsa in imobil, intra la fiecare si sta intre 20-40 de minute, timp in care se discutau chestii arzatoare ale asoceatiei, insa in particular cu fiecare.

Alministratia foloseste un principiu simplu de a se impune in randul asoceatiei indisciplinate: divide et impera. Adica toti membrii asoceatiei erau certati intre ei, in schimb ea era prietena cu majoritatea. Fiecaruia ii facea mici favoruri in timp ce il sapa pe la spate pe respectivul turnand minciuni despre el celorlalti membri ai asoceatiei. Dand dovada de multa ipocrizie, alministratia a reusit sa conduca gestiunea asoceatiei multi ani la rand fara sa fie intrebata de sanatate, fara sa dea un raport de gestiune, fara sa se fi organizat nici macar o sedinta de asoceatie, nimic.

Acum cativa ani, 2 daca nu ma insel, ajungand in asoceatie mai multi membri noi, in scurt timp am devenit satui de abuzurile de comportament ale alministratiei si de incompetenta de care a dat dovada de multe ori si am organizat o sedinta a asoceatiei, intrunita statutar, cu tot ce trebuia si am hotarat schimbarea alministratiei. Ok, proces verbal de sedinta, cu semnaturile tuturor membrilor prezenti, suficienti ca numar pentru a lua o astfel de decizie.

Cum s-a terminat totul?

Instiintata de acest fapt, alministratia a fost numai spume. A refuzat sa semneze procesul verbal prin care era instiintata despre asta si a inceput cu amenintarile: va dau in judecata, va sparg, va scuip, etc. Apoi a luat la rand apartamentele si i-a intrebat pe fiecare in parte daca intr-adevar au fost ei in stare sa voteze asa ceva, sa-i faca ei asa mare rau, etc. In aceasta situatie, membrii asoceatiei care sunt totusi oameni cu bun simt au incercat sa se eschiveze de la circul (adica tzigania ca la usa cortului) pe care a incercat sa o provoace alminsitratia si au zis fiecare cum a putut ca a fost o decizie de grup si ca nu are nimeni neaparat ceva personal cu ea si ca ar fi bine sa accepte decizia.

Asta insa nu a putut fi inghitita de alministratie care a plecat injurand si amenintand cu procese si inclusiv cu slujbe la biserica prin care sa ne cada cerul peste asoceatie. Normal ca nu a luat la cunostinta despre incetarea contractului in mod oficial si ca atare ne ramanea calea unui proces pentru a o da afara pe zgripturoaica. Vrand sa evitam procesele aiurea, am incercat sa cadem la pace cu ea, sa ii explicam ca daca ne lasa naibii in pace ca persoane si isi vede de treaba ei, nu are nimeni nimic cu ea si cu cat o vedem mai rar si mai putin timp cu atat e mai bine pentru toti. A fost pace o vreme, insa ea nu poate trai in liniste. Isi trage seva din scandaluri si din nervii pe care ii provoaca altora. Nu se simte bine altfel. Totusi, e ciudat ca o fiinta la varsta ei sta asa bine cu inima incat se simte bine doar iscand tot timpul scandaluri.

fondul de reparatii – mostenirea sacra a alministratiei

Care este destinatia unui fond de reparatii? In mod clar, reparatiile. Asta nu este insa o parere impartasita si de alministratie. Dupa parerea ei, banii din fondul de reparatie sunt pentru pastrarea lor acasa (acasa la alministratie), dupa spusele ei: pastrati cu sfintenie.

Acuma nu stiu cat de sfanta trebuie sa fie pastrarea, fapt e ca in 10 ani de zile nu s-a facut nici o reparatie la Asoceatie. Daca a trebuit cumparat un bec, s-a pus pe cheltuieli. Daca a fost cumparat un amortizor, a trebuit sa ma cert cu ea ca sa-l deduca din fondul de reparatie. De fapt nu stia sa il deduca din fondul de reparatie. Am ramas stupefiat cand am auzit ce debiteaza. Urmeaza rezumatul discutiei pe care am avut-o pe aceasta tema cu alministratia:

eu: deci cum facem cu amortizorul de usa? Se tranteste foarte tare si ma mir ca nimeni din asoceatie nu a remarcat acest lucru si nu considera deranjant faptul ca suna toata ziua usa aia de metal.

alministratia: nu stiu, pai cum sa facem? cumparati dvs unul? (deci ea nu era afectata de treaba asta, nu cadea in sarcina ei sa asigure minimul de reparatii la asoceatie)

eu: bine, am sa cumpar eu si va dau  factura sa o folositi mai departe pentru deducerea cheltuielilor

alministratia: da. asa facem

…

zis si facut. am cumparat amortizor, l-am montat impreuna cu alti membri ai asoceatiei si totul era ok.

…

momentul decontului:

eu: uitati aici factura, 210 lei a costat aparatul. cum facem? ma scutiti de plata cheltuielilor lunare pentru suma asta sau imi dati banii din fondul de reparatii?

alministratia: nu vei plati cheltuieli pentru cat reprezinta valoarea amortizorului.

eu: Ok

….

suma a fost recuperata prin neplata, etc. totul bun pana vine momentul decontului:

ea: bine, cum facem cu amortizorul.

eu: pai cum sa facem? il deduceti din fondul de reparatii, cum altfel?

ea: (sincera) sa vi-l scad din fondul dvs de reparatii?

eu: cum adica sa-l scadeti din fondul MEU de reparatii? e doar pentru mine acest amortizor?

ea: (vizibil incurcata) nu, dar cum altfel sa fac?

eu: pai ati putea sa il repartizati tuturor membrilor asoceatiei si sa scadeti suma obtinuta din fondul de reparatie al fiecaruia, nu vi se pare firesc?

ea: asa ziceti sa fac?

eu: pai cum altfel? v-ati gandit la alta solutie?

ea: pai nu stiu…. deci cum sa fac?

eu: (convins acum ca ea nu stia cum se face asta si nu va avea nici in viitor cea mai mica idee cum se face) pai impartiti valoarea la numarul apartamentelor si scadeti la fiecare, inclusiv la mine din fondul existent.

ea: deci asa???? bine….

deci asa se ia un examen de atestare a calitatii de administrator de bloc in Cluj Napoca. Fara a avea nici macar o idee cum se face deducerea si repartizarea cheltuielilor pentru reparatii.

Mostenirea alministratiei

Fondul de reparatii era la dispozitia alministratiei care nu a folosit nici un ban pentru reparatii. In schimb, de cativa ani de zile il tinea la ea fara dobanda si fara nici cea mai mica intentie de a-l folosi la ceva. In imobil ploua. Zugraveala e aproape inexistenta, geamurile pe casa scarii erau sparte si crapate, usile de jos nu se inchid bine, sau atunci cand se inchid nu se mai pot deschide, instalatiile curg si babele se piaptana pastrand cu sfintenie acasa banii din fondul de reparatii.

Problema a aparut atunci cand fondul de reparatie a fost cerut pentru a fi depus in contul bancar al asoceatiei. Ramasa fara acesti bani, alministratia a trecut la atac (la persoana). Am luat problema reparatiilor in mainile noastre si am inceput sa adunam bani, pe care tot alministratia ii aduna, insa pana in acest moment nu i-a depus la banca. Se leaga de orice motiv pentru a nu ii depune. Ca sa fie clar, alministratia nu isi gaseste 30 de minute libere in timpul zilei pentru a veni la banca sa ii fie facuta delegatia pe cont. Astfel depune bani la banca platind comision de depunere, comision pe care tot de la asoceatie il incaseaza. Ea nu are timp, e foarte ocupata cu procesele in care e implicata, procese pe care le are tot din cauza incompetentei sale de a administra gestiuni de asoceatii.

alministratia si unitatile de masura

Se pare ca treaba cea mai grea cu care se confrunta alministratia este lucrul cu unitatile de masura. Am pus-o pe seama varstei inaintate pe care o are insa nu mi se pare un lucru acceptabil sa desfasori o asemenea munca si sa nu cunosti nici macar notiunile de baza si matematica de clasa a Va.

Litri sau metri cubi?

O buna perioada de timp de cand a preluat alministratia au existat mereu dispute pe seama consumului de apa excedentar care aparea intre factura de apa rece si suma consumurilor de pe contoarele din apartamente. Practic nu se ocupa nimeni in mod oficial cu citirea contoarelor, aceasta treaba ramanand pe seama proprietarilor. Nu am inteles la inceput de ce “alministratia” nu s-a oferit sa citeasca contoarele oamenilor si in acest mod sa elimine anumite situatii tensionate si conflicte nejustificate. Pe parcurs situatia s-a clarificat:

1. alministratia nu stie sa citeasca un contor de apa rece (asta si pentru ca acasa nu are asa ceva). Intotdeauna a insistat ca ea nu face asa ceva, ea nu se apleaca pe sub chiuvete, etc. De fapt m-am convins ca nu stie sa citeasca un contor de apa. Nu ca ar fi mare filozofie, insa e un lucru care o depaseste

2. alministratia nu stie sa faca diferenta intre metri cubi si litri. De-a lungul a cativa ani de zile mi-a spus ca la ap. 1 se consuma doar 0.3 metri cubi de apa pe luna , adica 3 litri  !??!?! si ca acolo nu e cazul sa puna consum de apa. De fapt cei 3 litri erau de fapt 3 metri cubi, fapt confirmat dupa ce am inceput sa facem citiri corecte ale apometrelor si am determinat regula de citire a afisajului respectivului contor.

3. alministratia se folosea de aceasta situatie pentru a-si acoperi nestiinta si incompetenta, facand mai apoi “favoruri” unuia sau altuia in functie de interesele sale de a se da bine cu unul sau cu altul. Lasa ca am pus la apartamentul unde e firma ca aia au bani si oricum nu-i intereseaza cat platesc…. etc. Cam asta era situatia care s-a tot perpetuat timp de aproape 4-5 ani.

Leii noi si leii vechi – Isarescu arza-te focu!

Acum, la mai bine de 4 ani de la introducerea leului nou, lucrul cu banii este in continuare un mister greu de rezolvat pentru alministratie. La inceput era de neconceput sa lucreze cu noile unitati monetare. Perioada in care au circulat in paralel cele 2 tipuri de bani in loc sa se familiarizeze cu noii bani, ea s-a incapatanat sa foloseasca sistemul vechi, astfel incat in momentul in care s-a renuntat la leii vechi, s-a trezit brusc in ipostaza de a fi nevoita sa foloseasca ceva la care nu se pricepea. Si nici in ziua de azi nu stie sa dea restul corect in banii noi, ca sa nu mai vorbim de calcule ce trebuie sa le aduca la zi folosind concomitent cele 2 sisteme de bani, adica sa treaca fondul de rulment sau de reparatii din bani vechi in bani noi si sa adune si sa scada sume in bani noi din sumele pe care le are in bani vechi. E ceva de nedescris, se lasa cu circ de fiecare data. Explicatia ei e simpla: acuma nu mai stiu cand e cu bani noi cand e cu bani vechi. De cand am trecut la banii noi nu mai stiu cum e cu aia vechi…

Eu cred insa ca e prinsa undeva intre banii noi si aia vechi si nu mai stie sa lucreze nici cu aia noi nici cu aia vechi.

Metri patrati + cote indivize - debransari = tot aia

Asta a fost, in mod cert cea mai mare problema pe care a avut-o pana in prezent. Pe vremea cand avea de impartit facturile de caldura si apa calda era un haos de nedescris in calculele sale. Nu e de mirare ca oamenii era tot timpul nervosi si se simteau nedreptatiti. Practic la mijloc se afla tot incompetenta alministratiei. Ce te faci cu o factura de incalzire? O imparti la cotele parti indivize si gata treaba. Asta a fost usor la inceput. A folosit o formula de calcul pe care a invatat-o pe de rost si cu aia a defilat luna de luna. A intervenit insa ceva cu totul neasteptat. La un moment dat unii din asoceatie si-au debransat de la caldura anumite camere. Acum ce formula se mai aplica? Pai ce formula, tot pe aia veche, ca aia e “oficiala” si alministratia nu avea alta. Grea e matematica pentru un jurist (caci alministratia are pregatire juridica). Deci metoda alministratiei era clara: inchidem ochii, urechile si mergem inainte cu formula oficiala. Daca deschide cineva gura sa se certe, o deschidem si noi pe a noastra, ii aratam cotele indivize pentru a 20-a oara, ii mai zicem si cateva de noroc. Si il facem neaparat de kko pe la vecini. Il mai denigram putin pe aici si pe dincolo si gata. Luna viitoare le fel, apoi asteptam vara sa nu mai fie factura de caldura de impartit si pe perioada cat dureaza vara poate – poate mai uita de necaz cel nedreptatit, ca apoi iarna sa o luam de la capat.

Toata situatia a fost rezolvata prin debransarea totala. Aici e de scris un articol separat. Stay tuned…